Mancarea gatita acasa

Mancand azi din portia de orez cu sos dulce acrisor pe care mi-am preparat-o in bucataria proprie si personala - nederanjata pana mai ieri de vasele de bucatarie ascunse bine pe sub dulapuri - limba, stomacul si papilele gustative si-au dat mana ca sa spuna un NU raspicat tentantivei culinare.

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

Rationalul s-a ratoit putin la senzorial in incercarea de a mai forta intrarea unei furculite pline cu orez semi-fiert in gura care se chinuia scrasnind din dinti, sa ramana inchisa. Esec total. Nici de mila nu a mi-am mai putut deschide gura. Astfel prima zi de regim a fost ruinata asa ca am sarit direct la gustare. Marul cel de toate gustarile, pe care l-am devorat cu pofta.

Cum o depresie nu si-ar fi avut locul in regimul meu, am decis sa privesc lucrurile din perspectiva optimista si sa folosesc in favoarea mea faptul ca nu am nici o treaba cu bucataria sub orice fel si in orice forma. Voi continua sa gatesc si voi continua sa incerc sa mananc produsul finit. Perseverenta ma va ajuta sa slabesc pentru ca sansele sunt sa nu ma mai ating de mancare ever, si in consecinta sa imi consum rezervele de grasime pana la greutatea dorita.

Pentru un astfel de experiment, e nevoie insa de o vointa puternica, mai puternica decat Atlas care sprijina de atata amar de ani Pamantul pe umerii musculosi. Vointa de a nu cadea in pacatul Mc-ului, KFC-ului, saormei de la colt, etc.

Pacat de atata mancare irosita, dar pana la urma scopul scuza mijloacele. Acum se profileaza doua variante : ori ajung la dimensiuni de caprioara in bataia farurilor, ori invat sa fac mancare.

Care sunt sansele ?