Viorel Copolovici mananca Brazilia pe Pćo de Queijo de un an
Citeste si
-
Presedintele F. R. de Baschet: Nu mai inlocuiti orele de sport cu alte materii
Aproape jumatate dintre adolescentii din UE sunt supraponderali sau obezi arata statisticile....
-
Ministrul mediului: Din 2014 am putea avea benzi pentru biciclisti pe strada
Attila Korodi este cunoscut pentru pasiunea sa pentru mersul pe bicicleta. Singurul ministru care...
-
Tea Slabeste: Nu avem cultura sportului
De multe ori am stat de vorba cu Alexandra, apoi si cu Sol (antrenoarele mele), despre cum...
-
Tea Slabeste : Urasc grasele in colanti
Zilele trecute am vazut cateva fotografii de la Street Delivery pe Facebook - pe tema...
Speram ca prima parte a interviului cu Viorel Copolovici v-a deschis apetitul pentru o vacanta in Brazilia. Azi continuam cu a doua si ultima parte, in care bloggerul bucatar ne povesteste despre bizareriile culinare de la tropice si despre fast-food-ul brazilian care nu are nici o treaba cu cel european. Pentru ca e expert in hrana sanatoasa, l-am intrebat si ce reguli ar trebui sa urmeze parintii responsabili de meniul copiilor lor.
Cele mai interesante descoperiri in calatorii mi se par cele gastronimice. Cu ce te-a frapat Brazilia din punct de vedere culinar?
Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!
Iti dai seama ca si sunt cu atat mai curios de obiceiurile culinare ale locurilor din strainatate prin care ajung, iar aproape un an deja in Brazilia inseamna pentru mine mai mult decat o baie buna in cultura locala de toate tipurile.
Cred ca marea mea mirare braziliana e generat? de un complex, nu de un ingredient sau de un preparat aparte. Brazilia si intreaga America Latina se bucura de o diversitate inepuizabila de fructe si legume, majoritatea disponibile pe tot parcursul anului, multumita climei. Fie ca le iei din aprozare, de la vanzatorii ambulanti sau duminica, din piata libera saptamanala, legumele, salatele, plantele aromatice si fructele sunt multe, proaspete si in general ieftine. Ceea ce nu e la fel de imbucurator se refera la apetitul scazut al localnicilor pentru ele in variant? naturala.
Nu vreau sa fiu gresit inteles, brazilienii isi respecta bogatia si sunt constienti de valoarea roadelor pamantului tropical, insa mandria asta nu se regaseste in dieta lor zilnica, foarte bogata in carbohidrati (zahar sub toate formele, paine, orez, fasole uscata si tuberculi de multe tipuri) si proteine, cu precadere vita si pui.
Fast-food brazilian
Bucataria braziliana e departe de a fi simpla sau banala chiar si cand vine vorba de junk-food. Sa-ti dau cateva exemple. Hot-dog-ul local nu e un simplu cremwurst fiert, pus intr-o chifla, cu sosuri. Primul hot-dog pe care l-am atins in Brazilia a fost pe aeroportul din Recife si era fiert in sos de rosii, iar toppingul final era din cartofi pai. Aici, in Bahia, hot-dog-ul e fiert si copt in interiorul chiflei din care devine parte integranta. Asta ca sa ma refer la fast food.
Cand vine vorba de mancaruri gatite, treaba nu e nici aici deloc o gluma. Sunt mancaruri cu sos, care stau la foc mic uneori cateva ore, am gasit metode eminamente braziliene de preparare a carnii, de exemplu, vase specifice, tehnici unice sau combinatii inedite pentru un european care are cat de cat habar de bucatarie.
"Carne de sol", de exemplu, este carnea proaspata, conservata prin uscare la soare, cu un munte de sare pentru a putea fi consumata in conditii sigure. Pentru preparare, ea este rehidratata si desarata cu o noapte inainte. Pregatita cu pricepere, in sos, la cuptor sau pe foc deschis, se topeste realmente in gura, indiferent de varsta animalului de la care provine.
Bogatia gradinii se regaseste in toata bucataria braziliana, dar cu sigurant? localnicii nu se dau in vant dupa fructe si legume proaspete. Se pune pret pe mancarea sanatoasa acolo sau e ca la noi: fast-food si back to work?
Brazilienii se abtin cu greu sau deloc de la zah?r ?i pânie. Majoritatea fetelor si parte dintre barbati merg des la sala de gimnastica sau fac miscare. Ca peste tot in lume, optiunile si obiceiurile de alimentatie sunt chestiuni individuale. Probabil ca, mai ales aici, in Bahia, la Ocean, oamenii au mai multe sanse si mai mult timp pentru sport in natura. Se practica mult surfing, body-boarding, stand-up boarding, inot, fotbal-tenis (la care sunt recunoscuti pe plan mondial), tenis de plaja, capoeira sau zeul fotbal, unde exista si multe echipe feminine. Sunt convins ca e vorba si de conformatia rasei. Baietii sunt in general foarte armonios dezvoltati, ard multe calorii. Fetele au cu siguranta predispozitie pentru forme ceva mai rotunde si "depoziteaza" cu precadere pe fund si pe abdomen.
La pranz, localnicii stau la masa si inclin sa cred ca nu e un obicei zonal. Orasul in care traiesc e plin de carciumioare populare, unde o farfurie completa nu depaseste echivalentul a 4 Euro. Pentru asta primesti o bucata de carne cu sos, fasole, orez, urme de salata si alte ingrediente adiacente. Toata lumea are pauza de masa macar o ora si o respecta cu sfintenie, de la carausul de cumparaturi de la supermarket, pana la Primar. Oamenii mananca, in general, mancare gatita, dar exista si patiserii, brutarii sau vanzatori ambulanti de junk. Nu se mananca neaparat sanatos, dar cred ca localnicii respecta in general orele de masa, ceea ce cred ca e mai bine decat sa uiti o zi intreaga sa mananci, sau sa inghiti niste sticks-uri pe tastatura.
Exista un mit care spune ca "persoanele grase sunt fericite", sunt joviale, ce mai, sunt cele mai amuzante persoane in compania carora poti sta. Adevarat sau fals?
Sunt ferm convins ca toate aceste calitati vin din nevoia supradimensionata a supraponderalilor de a fi acceptati in societatea care ne invata sa etichetam, sa judecam, sa comparam si sa respingem ceea ce nu se inscrie in ceea ce stim noi ca reprezinta "normalitatea". Am scris de curand despre asta si e o tema care ma preocupa in mod special. Mancatul pentru bucuria gustului, chiar si in cantitati exagerate, e mult diferit si infim reprezentat in comparatie cu mancatul compulsiv, care ne da impresia ca ne echilibreaza si ne rasplateste, ca ne umple goluri de natura emotionala sau chiar psihica uneori.
Cred c? e o diferenta mare intre a te simsi bine in propriul corp si a nu-ti pasa de el. Pragurile dintre maricel, durduliu, obez si obez in faza morbida sunt foarte fine si foarte usor de trecut. La fel si linia de demarcatie intre sanatate si boli metabolice cronice. E din nou o chestiune care ne priveste pe fiecare in parte si cu siguranta ca "retetele" general valabile, ca si in cazul "succesului" sau "moralitatii", de exemplu, nu sunt decat niste eventuale sugestii pentru reflectie si nimic mai mult.
Ai inaugurat pe blogul tau o serie de Porunci pentru Parinti. Ar trebui sa existe un decalog si in materie de porunci care tin de modul sanatos de viata al copilului ?
Modul sanatos de viata, al copilului, adultului sau pensionarului, nu e scindat pe capitole independente unul de celalalt. Ceea ce numim "mod de viata" nu priveste doar alimentatia sau doar bagajul de cultura sau doar atitudinea fata de alti oameni, ci reprezinta drumul comun al tuturor acestor "poteci" si rezultatul modului in care suntem ajutati sau decidem sa calcam pe ele. Un copil corect alimentat, dar care este educat in spiritul dispretului fata de ceea ce nu reprezinta cine stie ce standarde sociale din punctul de vedere al educatorilor sai, are exact aceleasi sanse la nefericire ca si unul mentinut in echilibru emotional fata de oameni si natura, dar hranit in mod dezechilibrat.
Ce si cum mancam are influenta directa asupra ce si cum gandim, simtim sau alegem. Sunt multi acei parinti care cred ca-si rasplatesc sau ca isi asigura linistea din partea copiilor lor oferindu-le zahar sau ciocolata sau produse conexe dulci. In ciuda credintei incorect adoptate, aceiasi copii nu dau niciun semn ca zaharul i-ar calma in vreun fel sau ca le-ar diminua predilectiile pentru agitatie, zgomot, accese de nervozitate. O consecinta fireasca pentru aceia care au avut cat de cat curiozitatea sa afle cate ceva despre zahar si metabolizarea lui inainte de a deveni parinti sau macar curand dupa aceea. Si acolo se produce ruptura dintre asteptarile gresit create si directionate sau influentate ale parintilor si comportamentul cotrar al copiilor. De aici pedepse verbale si corporale, interdictii si, de cele mai multe ori, transformarea promisiunilor si recompenselor in modalitati monstruoase de motivare eronata a performantelor, a unui anumit tip de comportament si asa mai departe.
E doar un exemplu ales intamplator, subiectul educatiei echilibrate este si el foarte important pentru mine si nu pot sa ma bucur ca pot impartasi propriile caut?ri sau dileme altora preocupati de asemenea teme. Daca impreuna putem gasi eventuale variante demne de incercat, caci despre concluzii mi-e teama ca inca nu poate fi vorba, inseamna ca demersul e unul util.
![[del.icio.us]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/delicious.png)
![[Digg]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/digg.png)
![[StumbleUpon]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/stumbleupon.png)
![[Twitter]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/twitter.png)
