Ana Barton despre lupta emotionala cu kilogramele

Putina lume este atat de deschisa in privinta luptei cu kilogramele si a eforturilor pe care a trebuit sa le depuna pentru a-si pastra o silueta echilibrata precum Ana Barton.

Pe Ana Barton este posibil sa o stiti, ca autoare a romanelor Prospect de femeie si Mamifer. Sau poate ca ii urmariti blogul, anabarton.ro. Are peste 40 de ani, o fetita de 13 ani si 8 kilograme in plus fata de ceea ce ar fi normal tinand cont de varsta si de inaltime.

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

               "M-aş bucura să scap de 15. Dacă ar fi chiar 20, aş fi de-a dreptul fericită. Pentru că un om care-a fost o dată-n viaţă obez se trăieşte pe sine obez toată viaţa."

Totul a inceput in copilarie, asa cum incep de obicei traumele care ne vor urmari toata viata: in clasa a 8-a a renuntat la sportul de perormanta pentru ca trebuia sa invete si kilogramele s-au acumulat rapid, pana a ajuns la 100 de kilograme in clasa 9. 

              "În ziua-n care am aflat cât cântăresc nu mâncasem decât o găină mărişoară, două pâini calde, o strachină de mujdei şi cinci kilograme de căpşuni cu zahăr şi stropite cu esenţă de rom. Era vara lui 1988, era dumincă, iar eu am avut pentru prima dată-n viaţă senzaţia că-s cam sătulă."

A urmat o dorinta rapida de a slabi. Initial cu ajutorul unui medic si apoi de capul ei, cu rezultate imediate: de la 100 de kg la 70 in numai cateva saptamani. 

             "M-am ţinut de regim, dar nu era la fel de strict ca ăla din spital, aşa că am stagnat pentru trei zile. Nu mai pleca niciun gram. Şi ce mi-am zis eu? Sunt mai deşteaptă decât doctorul Plângă, aşa că până la 1 septembrie am mâncat doar o roşie cu sare în fiecare zi. A, de Sfânta Maria, am mâncat două prune verzi. Bref, la 1 septembrie aveam 70 de kilograme. "

Avea 15 ani si ezechilibrul la care s-a supus prin aceasta dieta a fost atat de mare incat problemele de sanatate au inceput sa apara si de atunci sa o urmareasca pe tot parcursul vietii. 

            "Mineralele din corp au fugit ele ştiu unde, s-a produs şi o tulburare hormonală, eram în creştere, iar la un an de la „marele meu succes“ mi s-au diagnosticat ulcer duodenal, cu nişă, spasm piloric, dischinezie biliară. Şi-a-nceput distracţia. Până am terminat liceul, făceam cam o dată la două luni, dar uneori şi mai des, incursiuni de câte zece zile la spital."

Au urmat toata viata suisuri si coborasuri din punct de vedere al kilogramelor pe fond emotional, asa cum a inceput totul in copilarie. Povestea intreaga o puteti citi aici. 

Morala povestii ne place foarte mult:

"Stiu că mulţi dintre dumneavoastră suferă din cauza asta, într-o lume care pare a se reduce la aparenţe. Nu, un om care are câteva kilograme în plus nu este urât, nu este indezirabil. Asta e doar consecinţa mizeriei publicitare a ultimilor ani, mizerie pe care noi am înghiţit-o ca pelicanii şi-am transformat-o în mentalitate. Totuşi, atenţie la numărul kilogramelor în plus fiindcă sănătatea şi obezitatea nu trăiesc la un loc."