Andreea Vasile: Doar ignorantii ii vad pe cei care au grija de ei drept obsedati

Andreea Vasile este un jurnalist extrem de talentat, care la un moment dat s-a apucat de sport. De atunci, oricine ii citeste blogul, poate vedea cum a evoluat si cat de tenace este. Postari in care anunta ca este la sala la ore care pentru altii par imposibile, optimismul care transpare din orice postare si senzatia de bine pe care o are dupa antrenament, m-a facut sa o iau la intrebari. Iata cum a inceput transformarea pentru Andreea, tipa care stie ca la 30 de ani va fi varsta ei de aur si, in cei doi ani ramasi pana atunci, se pregateste ca la carte ca sa o poata savura din plin.

Ai o vointa incredibila. Esti la sala dimineata la ore pe care le gasesc imposibile si in week-end cand altii prefera sa leneveasca toata ziua in pat. Care e triggerul tau? Ce te motiveaza atat de puternic incat nu pare sa existe antidot?
 
Anul trecut a fost perioada cand am mers la sala exclusiv dimineata. Motivul era unul financiar: abonamentul pentru prima parte a zilei era mai ieftin. In plus, sala de sport la care merg, Sala este la doi pasi de casa, asa ca si asta m-a incurajat sa ma trezesc dimineata si sa imi fac antrenamentul. Pentru unii pare ciudat ca ma trezesc cu noaptea in cap, dar pentru mine asta nu a fost un efort pentru ca sunt matinala.
 
Trigger-ul meu este ca vreau sa ajung la o forma fizica pe care o imaginez potrivita pentru mine si in acord cu ceea ce gandesc eu despre mine. Sunt un om activ, energic, curios, care vrea sa creasca din toate punctele de vedere, cateodata mai repede decat este cazul, iar imaginea mea vreau sa reflecte acest lucru. Imi doresc sa fiu fit, tonifiata, trasa prin inel. Pentru asta muncesc dedicat de peste un an de zile.
 
Cand ai facut declic-ul? Cand ti-ai dat seama ca asa nu se mai poate si nu neaparat „trebuie” dar „ar fi bine pentru tine” sa incepi sa faci sport in mod regulat?
 
Nu am avut un moment de tipul “asa nu se mai poate”. Nu am fost niciodata inversunata impotriva felului in care arat, nu mi-am dispretuit corpul, nu m-am pedepsit si nu am crezut niciodata ca merit mai putin pentru ca am kilograme in plus. Insa, intotdeauna, in the back of my mind, cum spune americanul, am stiut ca va veni o zi in care va trebui sa pornesc pe drumul care sa ma duca la mine insami din toate punctele de vedere. Stiam ca in mine se ascunde o tipa mai misto si cand m-am hotarat sa iau masuri concrete, am pornit in cautarea ei. Inca din liceu am stiut ca varsta mea de aur va fi la 30 de ani, ca, atunci, ceea ce gandesc va fi in acord cu felul in care arat.
 
Mereu am gandit inaintea timpului meu, mai matur, mai asezat, mai echilibrat decat o faceau toti cei din jurul meu. Insa nu am reusit decat pana recent sa adaptez felul in care arat modului in care gandesc, sa le aduc pe cele doua pe picior de egalitate. Sportul a fost instrumentul prin care am reusit sa fac asta, insa nu a fost de la inceput usor pentru ca sa faci sport nu este suficient. Daca vrei o schimbare profunda, slabire si remodelare corporala, trebuie sa stii si sa te antrenezi corect, si sa mananci corect, in acord cu obiectivele pe care le ai. Sport fara alimentatie corespunzatoare nu se poate, cum nu se poate alimentatie corespunzatoare fara sport ca sa ai rezultate extraordinare din punct de vedere fizic: nu doar sa slabesti sanatos, dar sa ai si un corp tonifiat, cu fibra, cum imi place mie sa spun.
 
 
 
Incepi editia a 3-a de Limitless Workout. La prima vedere e un antrenament pe care il pot duce la capat doar cei puternici si determinati. Totusi te tii de el cu tenacitate. Ce iti fac oamenii aia acolo de ai devenit addicted?:)
 
Limitless Workout este antrenamentul care pe mine m-a transformat complet si ireversibil. Datorita acestui program am invatat sa ma antrenez corect si sa mananc sanatos. Valentin Vasile, creatorul programului, este omul caruia eu ii datorez anul 2013 si transformarea mea in omul care imi doream sa devin din punct de vedere fizic. In ianuarie am inceput a treia editie pentru ca in numai doua luni am obtinut rezultate foarte bune, atat din punct de vedere al aspectului fizic - am slabit aproape 10 kg, am dat jos 8% procente de grasime si multi centimetri peste tot (ca sa va faceti o idee, mi-am schimbat in intregime garderoba), cat si din punct de vedere al atitudinii: sunt mai increzatoare, mai energica, mai joviala, mai curajoasa, mai indrazneata. Iar cele doua, impreuna, fac ca viata mea sa se fi schimbat in toate aspectele. Pentru ca ma simt atat de bine, atrag foarte multe lucruri misto. Si, poate cel mai important, simt ca pot sa fac ORICE, acum, mai mult ca niciodata, datorita rezultatelor mele sportive, stiu ca nimic nu este imposibil pentru ca m-am pus intr-un context atat de al naibii de greu, in care nu mi-as fi imaginat niciodata ca pot sa dau randament, si am reusit sa ii fac fata, iar asta imi da incredere ca pot si mai mult de atat.
 
Cum te simti de cand ai inceput sala? Ce s-a schimbat cel mai mult in afara de faptul ca ai slabit?
 
Asa cum am spus deja, atitudinea ca ORICE se poate, ca daca iti pui in minte sa muti muntii din loc, acest lucru se poate intampla. Sunt mai increzatoare, mai determinata, mai curajoasa, mai sigura pe felul in care arat, mai indrazneata. Schimbarea are loc in toate aspectele vietii si se aseamana cu un soi de magie care, dintr-o data, isi face loc in viata ta.
 
Emani o alta stare de spirit si, prin urmare, atragi reactii la fel de misto de la ceilalti oameni, de la priviri admirative, la complimente, la flirturi care te valideaza si carora le dai curs cu placere si incredere. Practic, aceasta transformare se resimte si asupra mea, dar si asupra celor din jur pe care, intr-un fel, ii molipsesti cu starea ta de bine. Oamenii din jurul meu pot sa depuna marturie in acest sens!
 
 
Care e metoda prin care depasesti in antrenament punctul mort, cel in care simti ca nu mai poti dar stii ca daca treci de el, ai castigat lupta cu rezistenta?
 
Tot in program am invatat ca pragul nostru de rezistenta este cu mult mai departe decat credem noi ca este. Tendinta noastra de a ramane in zona de confort este cea care ne tine mereu pe loc si de fiecare data cand exista ocazia sa iesim din aceasta zona de confort, primul impuls este sa spunem “nu, nu este pentru mine, nu va iesi, nu se poate”. Si eu am gandit la fel multa vreme. Insa aici nu este gandirea castigatoare, nu ai nicio sansa sa duci la bun sfarsit programul daca te eschivezi, daca dai inapoi. Insa nu prea ai cum sa faci asta pentru ca antrenorii (sunt doi la fiecare antrenament) sunt acolo sa te impinga, sa te motiveze, sa te ajute sa tragi de tine, sa te duca in acel prag in care sa vrei sa-i pocnesti si pe ei, dar si pe tine, este o energie incredibila care se degaja atunci cand faci niste lucruri pe care nu iti imaginai ca le-ai putea face pentru ca te indoiai de abilitatile tale. Si, la un moment dat, in timp ce lucrezi exercitiile, pare ca un alt tu se uita la tine din afara si spune: “vezi ca poti, hai, da-i mai departe”.
 
Mie mi s-a intamplat asta, am avut acest tip de experienta extracorporala in care acel eu la care aspir ma privea din oglinda cu o incredere incredibila si de fiecare data acea imagine m-a motivat sa trag de mine. E probabil vorba de asa numita “vizualizare”, sa nu pierzi din vedere obiectivul, sa nu uiti de ce faci ce faci. Iar eu nu uit niciodata de ce am inceput antrenamentul si de ce ma tin de el cu sfintenie: trebuie sa ajung la mine insami, la adevarata mea esenta. Pentru asta trag.
 
Ai facut la un moment dat un interviu pentru care te invidiez, cel cu Alain de Botton. Ma intrebam daca si cartea lui, Arhitectura Fericirii te-a inspirat sa incepi sa construiesti o varianta mai buna a ta. Ai o filosofie a vietii de zi cu zi?
 
Ceea ce m-a inspirat sa construiesc o varianta mai buna a mea este ca dintotdeauna am crezut ca suntem datori fata de noi insine sa fim mai buni. Mereu am incercat sa perfectionez felul in care sunt si in care gandesc. Cred ca cea dintai calitate a mea este ca nu sunt o tipa conformista, cred in reinventarea de sine, iar etapa in care sunt acum va fi valabila o vreme, dupa care stiu ca va urma altceva, ca voi invata lucruri noi si voi intalni oameni care ma vor influenta si-n fata acestor interactiuni nu poti ramane acelasi om decat daca te multumesti sa crezi ca ai invatat tot, ca stii tot, ca asta esti tu si nu prea mai e mare lucru de facut. Filosofia mea este ca incerc sa fiu in fiecare zi mai destupata la cap, mai flexibila, mai receptiva la noutate, la perspectivele oamenilor din jurul meu, incerc sa am cat mai putine certitudini si de fiecare data cand mi se pare ca devin inversunata vizavi de o credinta sau o convingere, alerg la baie si-mi dau cu apa rece pe fata si-mi spun: trezeste-te, nu stii nimic, treci inapoi in lume, uita-te in jurul tau, asculta cu atentie si … taci!
 
Ai vorbit si cu Nick Vujicic. Cel care ti-a spus ca ii inspira pe oameni sa atinga cea mai buna versiune a lor. Ce gust ti-a lasat interviul cu el? Poti sa vizualizezi variata ta cea mai buna?
 
Nick Vujicic, un om care inspira milioane pentru ca, in ciuda faptului ca s-a nascut fara maini si picioare, a facut probabil mai multe lucruri decat orice om perfect sanatos, este dovada ca daca vrei ceva cu adevarat, poti. La momentul la care eu i-am luat interviul, inca nu aveam aceasta convingere si fata de mine. Nu este suficient sa stii teoria, toata lumea stie teoria, vezi bine cata lume pune citate motivationale pe Facebook cu pretentia ca ei si traiesc la inaltimea acestor citate. In realitate, foarte putini oameni ajung la intelegerea lui Nick Vujicic, de exemplu, si lasa cu adevarat garda jos, pregatiti sa fie surprinsi si spontani la fiecare pas. Cred ca Nick Vujicic a reusit asta pentru ca, practic, nu avea alta varianta daca isi dorea sa traiasca o viata frumoasa. Banuiesc ca cealalta optiunea a lui ar fi fost sa isi planga de mila si, la naiba, ar fi avut tot dreptul sa faca asta, fiecare dintre noi isi plange de mila pentru lucruri mult mai mici. Tipul asta este un exemplu de vointa si credinta in egala masura.
 
In decembrie te-ai antrenat singura si ai avut rezultate la care nu sperai. Ce preferi? Antrenamentul individual sau pe cel in grup?
 
Nu e vorba ca prefer una sau alta. In decembrie m-am antrenat singura pentru ca Limitless Workout a fost in vacanta. Insa a fost un test binevenit. Este foarte usor sa faci treaba buna cand ai pe cineva langa tine sa-ti spuna ce si cum, insa eu imi dau seama ca va veni o zi cand voi incheia programul Limitless Workout si atunci se va vedea ce am invatat in urma acestei experiente. Asta este adevarata provocare, sa ramai pe pozitii si pe cont propriu. Asta a insemnat decembrie pentru mine, o luna in care mi-am vazut singura de treaba si, spre propria-mi bucurie, am avut rezultate nesperate, cu atat mai mult cu cat veneam dupa o luna cu platou, in care nu slabisem deloc. In decembrie am dat jos 4 kilograme si jumatate, trei procente de grasime si centimetri de peste tot. Mi-am dovedit mie ca am ambitie, ca sunt perseverenta, ca ma pot organiza, iar faptul ca am facut toate astea in perioada Sarbatorilor, cand tentatiile sunt la tot pasul, a facut ca aceasta victorie sa aiba un gust si mai bun.
 
Care e cea mai importanta regula pe care ai invatat-o in privinta alimentatiei de cand ai inceput antrenamentul?
 
Am invatat care este diferenta dintre un aliment hranitor si un aliment care iti umple burta. Am invatat cum sa combin alimentele si categoriile de alimente. Am invatat sa mananc pentru a avea energie si pentru a da randament in tot ce fac. Am invatat ca portiile mici si dese sunt cheia marilor succese. Am invatat sa imi gatesc. Inainte, eu intram in bucatarie sa fac cafea si salate. Limitless Workout a adus cu sine disciplina alimentatiei sanatoase si m-a obligat sa imi pregatesc mesele constient, sa urmaresc ce imi pun in mancare, sa inteleg ce imi pun in mancare, sa ma bucur de ceea ce iese din mainile mele si sa ma bucur ca ceea ce fac ma hraneste si ma ajuta sa imi indeplinesc cu succes obiectivele. Am invatat ca e simplu sa mananci simplu si sanatos.
 
Ti-ai propus ca 2014 sa fie anul in care testezi restaurante. Care sunt punctele de interes in expeditia ta si ce te-a facut sa o incepi?
 
Inainte de Craciun am iesit cu un om pe care il iubesc si cu care imi place sa petrec mult timp la un restaurant de top. Ne-a placut foarte mult experienta si ne-am dat seama ca treaba asta cu mancatul in oras este de fapt un pretext. Sigur, mancam preparate deosebite intr-o alta atmosfera, dar este si o ocazie foarte buna sa povestim cate-n luna si-n stele, sa ne dam unul altuia atentie, sa ne reconectam la prezenta celuilalt si la ce avem de spus, sa vedem in ce mai crede fiecare, pe cine a mai intalnit, ce a mai gandit, ce i-a mai placut si tot asa. Asa ar trebui sa functioneze orice intalnire in oras intre doi sau mai multi oameni, sa fie o experienta de cunoastere intr-un mediu care sa implice toate simturile. In cazul meu, cum am spus, este o oportunitate sa fiu impreuna cu un om pe care il iubesc, sa ii acord atentia mea neconditionata si sa simt ca face acelasi lucru pentru ca, practic, ne avem unul pe altul, fata in fata, si, in afara de vorbit, nu ne raman prea multe de facut. :)
 
Cum arata o zi din viata Andreei Vasile? Esti reporter, mergi la sala, ai o viata extrem de activa. Cand mai dormi?
 
Dorm noaptea, ca orice om, intre 23.00 si 7.30. Din punctul asta de vedere sunt foarte disciplinata si imi este foarte bine asa. Dormeam la fel de bine si inainte de Limitless Workout, insa odata cu antrenamentul intensiv, odihna a devenit si mai importanta pentru ca depun efort suplimentar si corpul trebuie sa se refaca. In rest, asa cum stiti deja, este pur si simplu o chestiune de prioritati, fac ceea ce ma intereseaza si lucrurilor si oamenilor care ma intereseaza le acord timp. E simplu! Sunt genul de om care nu se lasa consumat de evenimente si oameni, adica mi se intampla rar sa fiu luata pe sus de cheremul altora, ma pricep sa spun “nu” cand nu vreau ceva. Sunt reporter pentru ca imi place meseria si cred ca arat asta inclusiv prin tot ce fac pe langa serviciu, ca sa spun asa: am blog, scriu pentru reviste, scriu pentru site-uri. Si fac toate astea pentru ca sunt multe lucruri interesante despre care sa scrii, iar mie imi place sa le observ si sa spun mai departe despre ele. Acelasi lucru este valabil si cu sala de sport: ma duc acolo pentru ca imi place si pentru ca este instrumentul cu care stiu ca voi ajunge unde imi doresc. Si nu imi este frica sa muncesc, sa fiu dedicata si sa am rabdare sa obtin ce vreau. Pentru ce imi place si ce iubesc, dau tot!
 
 
Exista un stereotip legat de oamenii obsedati de sala, cum ca nu ar mai stii si altceva in afara de ridicat greutati. As vrea sa imi spui cat de importanta e pentru tine documentarea inaintea antrenamentului si care sunt cartile care te-au inspirat sa continui procesul de transformare.
 
Probabil ca stereotipurile astea vin de la oamenii care nu au calcat in viata lor in sala de sport. Numai un om ignorant poate sa catalogheze pe un altul care are grija de sine ca fiind obsedat. Dar ceea ce pot sa-ti zic este ca un om care isi da silinta sa se puna pe sine la punct este privit uneori drept o amenintare de catre cei cu putina vointa pentru ca, desi isi vede de treaba lui, reuseste sa trezeasca in cei din jur invidii si sa reflecte, ca o oglinda, neajunsurile lor. Un om care munceste pentru cine este si pentru cum este arata ca are putere, vointa, motivatie, energie, iar cei care duc lipsa de toate astea se simt amenintati.
 
Mi s-a intamplat si mie, adica sa simt genul acesta de invidii, care se manifesta, in aparenta, in moduri inofensive, prin intrebari de genul: si cat mai ai de gand sa faci asta? cand vei inceta cu nebunia asta? si dupa aceea ce o sa faci, cum vei manca, daca te ingrasi la loc? La prima vedere par simple curiozitati despre felul in care cineva care face o astfel de schimbare urmeaza sa isi gestioneze viata, insa, in realitate, oamenii care pun asemenea intrebari stiu ca ar putea sa faca niste schimbari in propria viata, dar nu sunt inca pregatiti pentru asta. Un om puternic, oricum s-ar manifesta aceasta putere, este o amenintare pentru ca daca cineva isi pune in minte ca poate sa faca orice, pai, atunci, nimic nu ii va sta in cale. Puterea mintii este, cu adevarat, o arma!
 
La final, vinde-ne trucul care te ajuta sa treci cu optimism peste obstacolele intalnite in viata.
 
Nu am niciun truc. Sunt pur si simplu o tipa vesela, optimista, increzatoare in viata si asa am fost mereu. M-a ajutat mult si familia mea, faptul ca parintii mei sunt niste oameni minunati, echilibrati, deschisi la minte, care m-au lasat sa cresc in ritmul meu, fara presiuni, fara credinte induse, fara un tip de educatie in care sa fiu manipulata in legatura cu ceea ce trebuie sa gandesc.
 
Am descoperit pe cont propriu totul si pentru asta le multumesc si ei stiu ca pentru asta ii apreciez enorm: ca nu s-au jucat cu mintea mea, ca nu au incercat sa faca din mine ce nu sunt, ca m-au lasat sa fiu eu si sa aleg ce sa fac, in ce sa cred, cum sa fiu. Asa ca, acum, sunt un om care crede ca merita tot ce e mai bun si pentru asta ma trezesc in fiecare zi, gata sa primesc numai lucruri frumoase in viata mea, gata sa fiu impreuna cu oameni de la care sa invat si care sa ma inspire, in general, gata pentru viata. Da, sunt un om ancorat in existenta si-n timpul lui si ma bucur sa fiu aici!
 

 

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

Tags:
Andreea Vasile: Doar un om ignorant poate sa catalogheze ce cel are grija de sine drept obsedat
limitless workout
word class
Bookmark and Share
[del.icio.us] [Digg] [StumbleUpon] [Twitter]

Lasa un comentariu
 
codul de validare

Calculator
cm
kg
ani
   
Planifica-ti meniul
Intreaba specialistul
  • Dietetik raspunde, Dietetik raspunde

    Redactorii Dietetik.ro isi pun la bataie experienta si cunostintele acumulate. Adresati aici intrebarile...

  • Andra Chirnogeanu, Fitness trainer Fitcurves Andra Chirnogeanu
    Fitness trainer Fitcurves

Adreseaza o intrebare