Barbatul in bucatarie

Toate cele ce urmeaza sunt bazate pe fapte reale. Le marturisesc pentru ca sper ca in situatia mea sa mai fie si alte femei. Povestea mea cu barbatul in bucatarie este autentica si poate fi probata.

Faptele. Din cauza ritmului meu de viata timpul petrecut in bucatarie s-a redus drastic. Si sufar pentru asta. Imi place sa bucataresc, ma relaxeaza si ma distreaza. Ca sa castig timp am lasat barbatul in bucatarie, ca mana a doua, pentru ca treburile sa se termine mai repede. Asa ca babatul a asistat, printre altele, la facerea unui banal chec. Oua batute, zahar, ulei (din ochi), mirodeni (ce se gasea la indemana), faina si fuga in cuptor. Checul - un dulce rapid, pentru momente de criza de timp si nu numai, rezolva problema pachetelului pentru copil, la scoala, era solutia pentru: "Mamiiiii, ceva dulce avem?", si pentru "Cu ce beau laptele?". Barbatul a asistat. A uns tava, a batut ouale, apoi a supravegheat checul in cuptor.

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

Am indurat cu stoicism comentarii de genul: "Checul asta a fost mai bun decat celalalt", "Dar tu nu ai o reteta? Le pui asa.... din ochi?". Am avut inspirata sa turui repede ingredientele standard: opt oua, opt linguri de zahar, opt linguri de ulei, un iaurt (daca vrei), faina cat cuprinde. La "faina cat cuprinde", am avut probleme. A cerut precizari suplimentare. Le-am oferit cu un aer superior pentru care acum ma felicit. Am zgandarit orgoliul masculin. M-a bombanit si a mormait: "Cum adica pana cand ajunge compozitia la aceasta consistenta? Spune si tu exact cate linguri?". Am explicat cu calm, dar cu aer de doctor docent in proportia de faina in functie de numarul de oua, daca pui sau nu iaurt, ori ceva suc de lamaie.... M-am dat mare si bine am facut!

Trec peste alte detalii si povestesc finalul. Barbatul in bucatarie, adus pe post de mana a doua a reusit o impresionanata colectie de checuri, iar imaginatia lui pare sa nu aiba limite. A facut chec simplu cu coaja si suc de lamaie, chec cu cacao, apoi un chec marmorat cu cacao, apoi altul cu pudra de roscove si coaja de portocala. Aici a fost momentul in care l-am privit cu seriozitate si mult interes. A urmat un chec cu cacao si scortisoara (asta a fost chiar foarte bun). A mai realizat: chec cu seminte de mac (coapte inainte, ceea ce l-a ridicat foarte sus in ochii mei). A iesit pufos, aromat (a folosit coaja de lamaie), iar bobitele de mac se simteau perfect. In plus a pus mac in proportia ideala.

A mai fost un chec cu piure de banane la realizarea caruia am contribuit verbal si un chec cu afine, dar si unul cu nuca si (prea) multa coaja de lamaie. Seria a continuat cu o combinatie savanta de chec cu coaja de portocala, cacao si stafide. A urmat un chec cu vanile si seminte de floarea soarelui (semintele erau crude si le-a copt inainte de a le pune in aluat, fara ulei - merita felicitari, nu?), care a fost irezistibil. Si a reusit cumva ca semintele sa nu se adune la fundul checului. Si seria pare sa continue....

Barbatul in bucatarie are o frenezie pe care nu o pot opri si care se consuma in checuri peste checuri. A dus la serviciul lui. Am dus la serviciul meu, am dat vecinilor, iar copilul este celebru in clasa.

Dilema mea este sa-l las si sa sper ca la un moment dat o sa se plictiseasca sau, pur si simplu, sa-l invat alta reteta?