Chinezu - varianta gourmet/gurmand

Dat fiindu-ti numele nu ma pot abtine sa nu incep cu o-ntrebare abrupta : mananci cu betigase cu tacamuri sau le combini, dat fiind ca esti un Chinez ca tot romanu' ?

La faza cu mancatul sunt cel mai roman dintre romani: imi place sa mananc cu mana. Dar, cum nu e civilizat, folosesc tacamurile. Am si betigase in casa, dar in afara de faptul ca se distreaza piticii mei cand vreau sa le folosesc, in rest nu am nici o legatura cu ele. Alecul meu, insa, e expert. Si nu glumesc, sa vezi cum mananca orez cu betigase...

Domnule, de toate se gasesc la tine pe blog, dar trebuie sa recunosc ca mi se pare ca esti cam zgarcit cand vorbesti despre mancaruri. Am cautat eu ce am cautat si am gasit un post in care vorbesti de cartofi cu moare. No, in fata unei astfel de denumiri necunoscatorii de la Bucuresti ridica din umeri si se intreaba cu ce s-o manca asa ceva. Asa ca mai bine spune-ne tu ce sunt "cartofii cu moare" ca poate nu stim ce pierdem.

Stii cum e vorba asta mai moderna, mai de haute couture in exprimare ca esentele puternice se tin in sticlute mici? Asa e si cu anumite mancaruri :) Cartofii cu moare sunt o senzatie. Si nu vorbim aici de mancare, ci de intreg ritualul pe care il presupune o astfel de masa. Ma rog, poate ritual e mult spus, ca suna ciudat in acest context, dar... De fapt hai sa iti explic cum e la noi acasa cand facem de astea. Se spala bine-bine cartofii, nu ii decojesti, le dai cateva gauri cu o furculita sau un varf de cutit (ca sa nu explodeze in cuptor si sa se crape urat), ii stropesti un pic cu apa si ii bagi un cuptor.

In timp ce mirosul cartofilor in coaja care incepe sa te scoata din minti isi face treaba, piticii mei aseaza masa. Pun farfurii, tacamuri, condimente, unt (obligatoriu unt) si pahare. Paharele sunt extrem de importante pentru ca din ele bem moarea. Moarea este fix zeama de varza murata :D Scoti cartofii, care arata rumeni si minunati, pui un pic de unt pe ei si sorbi cate un pic de moare dupa fiecare inghititura. Pfoaiii ce pofta mi s-a facut povestind... Diseara facem cartofi cu moare!

Multe si delicioase mancaruri se fac la tine in zona. Ce iti lipseste cel mai mult de cand te-ai mutat la Bucuresti?

Mancarurile nu imi lipsesc. Ca doar si aici in Bucuresti se gateste ca si la mine in jdemii de case si pe la restaurante. Ce imi lipseste sunt oamenii aia faini cu care ma asezam, din cand in cand, la masa. Intalnirile alea cu prieteni buni, din copilarie, pentru care gatitul, masa era doar un frumos si foarte apetisant motiv sa ne mai vedem.
 
Ce meniu i-ai face cuiva ca sa il initiezi in specificul gastronomic al zonei in care ai copilarit ?

Ioi, aici ar trebui sa predau microfonul lui Adi Hadean, baiamarean de-al meu si el. Dar cred ca v-as innebuni pe cativa de aici cu o mancare la fel de simpla ca si cartofii cu moare. V-as da sa mancati malai cu groshtior. Adica un fel de paine din malai cu un lapte acru prins. Nu va puteti imagina cat de buna e combinatia asta... E drept ca sunt subiectiv, pentru ca am crescut cu asa ceva la bunicii mei din zona Lapusului. Dar cred ca ti-ar place si tie.