De ce ar trebui sa mancam mai putina paine - sfaturile nutritionistului
Citeste si
-
Afla cum poti slabi fara un meniu dat de dieta
Unele persoane isi doresc sa slabeasca cu orice pret din diverse motive si ajung prin urmare sa...
-
Afla cum are loc ingrasarea ca sa stii cum sa o previi
Multe persoane se pot confrunta la un moment dat cu un surplus de kilograme si pot avea nevoie de...
-
Cum scapi de surplusul de piele dupa slabire
Multe persoane isi poti dori la un moment dat sa slabeasca, dar pe cat de mare este bucuria...
-
Nimeni nu poate slabi fara aceste reguli simple
Alegerea dietei perfecte este o provocare pentru orice persoana care vrea sa scape de cateva...
Sa punem taxa pe painea alba, zic. Am zis-o de mai multe ori si o mai zic. Asa cum exista taxe pentru tigari, pentru alcool, pentru poluare... Painea alba si nu numai, painea in general, datorita industrializarii, a devenit unul dintre cele mai nocive alimente. Nu neaparat prin concentratie, ci prin cantitatea in care se consuma. Practic se mananca la fiecare masa. De fapt, nu painea in sine e problema, ci ceea ce a ajuns ea sa contina: faina alba. Dar haideti sa ne uitam putin inapoi...
Inca din cele mai vechi timpuri oamenii si-au satisfacut nevoile de hrana cu grane. Mancarea de baza a populatiilor care s-au transformat din nomade in sedentare au fost granele. Cerealele si pseudo-cerealele. Grau, orez, porumb, ovaz, indiferent de denumire, aceste tipuri de carbohidrati au facut parte din dieta stramosilor nostri in proportie de pana la 80%. Boabele bogate in amidon (carbohidratul de baza al dietei, de dinaintea descoperirii zaharului – o alta bomba) se macinau si se preparau sub diverse forme: terciuri, coca coapta, coca dospita si coapta (painea cu toate variantele ei) sau boabele fierte ori coapte pur si simplu.
Painea a fost la origini unul dintre cele mai sanatoase alimente, practic cca 800 g de paine curata asigura toate nutrimentele necesare unei persoane active, de 70 de kg. Atat macroelementele cat si microelementele. Se putea trai doar cu paine. Daca pe langa paine se mai gaseau si legume si fructe nici ca se putea mai bine! Cine mai avea nevoie de carne si lapte? Sursele istorice arata ca in timpul Primului Razboi Mondial soldatii se hraneau cu boabe de grau crude. Le purtau in buzunar si le mestecau indelung. Nu se stricau, nu necesitau neaparat preparare si ofereau energia imensa necesara traiului cumplit de pe front.
Ca sa putem compara imaginea painii adevarate cu cea la care s-a ajuns astazi sa plecam de la intrebarea: ce era painea odinioara? Sa ne gandim la painea noastra, cea din faina de grau. Se cultiva graul. Oamenii luptau cu vremea si cu daunatorii asa cum puteau. Ingrasau pamantul cu gunoiul biodegradabil aflat la indemana, uneori chiar din productie proprie (ha, ha). Uneori se facea mai mult, alteori mai putin sau deloc. Trebuiau sa traiasca din recolta anului trecut sau din imprumut. Daca mai era, caci imparteau boabele cu rozatoarele casei si campului, cu mucegaiul, cu insectele. Ce ramanea dupa tributul platit naturii era macinat. Asa, intreg, tot bobul. Fara prelucrare. Faina se trabnsforma in paine, nu inainte de a fi cumva protejata de insecte si alte dihanii hoate si dornice de dulcele si hranitorul bob de grau. Imi aduc aminte ca bunica pastra faina in borcan de sticla. Ca asa nu ajungeau soarecii inauntru. In borcan trona mai totdeauna o lingura de metal ca faina sa nu faca gargarite (sfaiogi se mai numesc in alte zone). Dar tot facea. O cernea intotdeauna inainte de folosire.
Painea se facea din faina, drojdie sau maia (fermenti pe care bunica ii crestea si-i ingrijea ca pe un animal pretios de casa) si apa, putina sare. Se framanta mult. Mult! Si cu toate astea uneori nu crestea la fel de frumos. Tot se manca. Faina, drojdie, apa, sare. Simplu si bun. Simplu, dar suficient.
Unde mai gasim noi pe raft, scris la ingrediente doar faina, apa, drojdie si sare? Sa zicem ca daca o sa cautam suficient, o sa gasim (putin probabil dar hai sa zicem ca da). Faina! Faina, cum e faina? Faina de astazi, fie ca e in paine, fie ca e pe raft, e un praf alb si toxic. In cantitati mici, nu. Problema e ca ea se gaseste peste tot, la fel ca si zaharul. In aproape tot, de la produse de panificatie, paste fainoase, dulciuri, mezeluri, branzeturi si lactate... In aproape orice produs care a suferit o prelucrare tehnologica.
Faina “de raft” impreuna cu prietenul ei zaharul (tot un carbohidrat) sunt primii inamici alimentari. Nu stiu care e pe locul intai dar stiu ca sunt foarte aproape. Ce este faina alba? E obtinuta din grau. Graul este un aliment vegetal complet. Numai ca faina ALBA reprezinta cu totul altceva. Bobul de grau e format (ca orice samanta) din cuticula - coaja, din endosperm - miezul alb si embrion - partea mica din interior care prin germinare va duce la noua plantuta. Faina alba e formata doar din endosperm care contine aproape 100% amidon. Faina integrala contine toate cele 3 elemente ale bobului, deci nutritiv, ea este egala cu boabele din care provine prin macinare.
In procesul de obtinere a pudrei rezultata din endospermul semintei de grau, proces agresiv si rapid, nu ca odinioara, cand macinarea se facea doar mecanic, la temperatura ambientala si incet, se pierd:
Jumatate din acizii grasi nesaturati (omega);
aproape toata vitamina E;
50% din Calciu;
70% din Fosfor;
80% din Fier;
98% din Magneziu;
intre 50 si 80 % din vitaminele complexului B...
Si multi alti nutrienti care sunt distrusi, prea multi ca sa-i putem insira.
Practic, faina alba este un ingredient lipsit de valoare nutritiva si, la fel ca zaharul pur, este un carbohidrat, golit de fibre si de orice este necesar corpului. Ofera doar energie. O energie goala, care se "descarca prea rapid in sange ca sa poata fi folosita si se depune in strat adipos, lasand repede in urma senzatia de foame (falsa) si nevoia acuta de dulce.
Si asta nu e tot. Graul, ca planta e folosit in nenumarate studii privind actiunea pesticidelor si a modificarilor genetice pentru protectia fata de daunatori, pentru ca ocupa mari zone de cultura. Semintele sunt tratate cu fungicide, apoi faina obtinuta este tratata cu pesticide. Mai mult, recipientele de stocare ale fainii sunt acoperite in interior cu o glazura de insecticid. Daca apar cumva gandaci, faina e tratata din nou, in toata masa ei. Aceste procedee de siguranta se aplica oricarui tip de faina provenita din cereale. Ati observat ca faina nu mai face gandaci, ca pe vremea parintilor nostri?
Ca si cum toate cele de mai sus nu ar fi suficiente, mai avem niste etape. Faina trece natural printr-un proces de maturare care ii creste procentul de gluten, facand posibila cresterea frumoasa a aluatului de orice tip. Acum acest proces este accelerat folosind alte substante chimice (oxizi de Clor). Faina obtinuta nu e alba, ci maro deschis. Pentru a fi albita se folosesc agenti de inalbire gazosi (multi pe baza de clor, letali daca sunt inspirati). In urma acestor procese, structura chimica a fainii se modifica rezultand ALOXAN. Acest compus nu e adaugat, ci se obtine din faina, in urma tratarii chimice a ei.
Aloxanul este o substanta toxica. Este folosita la inducerea rapida a diabetului la animalele de laborator, deoarece distruge celulele pancreatice responsabile cu producerea insulinei.
Deci, dupa ce ca faina alba este golita de nutrimente, mai e si toxica, duce la diabet si e contaminata cu pesticide si fungicide si tot felul de alte substante. Poate ca va intrebati acum, de ce o prefera lumea? Paradoxal, obtinerea fainii albe e mai scumpa decat a fainii integrale. Acum cateva generatii, faina alba nu era la indemana oricui. Ci doar a celor "cu dare de mana". Restul, mancau sanatoasa faina neagra. De aceea o serie de boli, in special cele metabolice, ii bantuiau pe cei bogati (diabet, guta, afectiuni cardiovasculare, etc). Cei saraci se luptau cu bolile subnutritiei (TBC, rahitism, etc). In timp, painea alba a devenit un simbol al bunastarii, al ascensiunii pe scara sociala. Astfel a inceput a fi dorita si ceruta de cat mai multi. Ceruta cat mai alba, adica cat mai proasta. Gustul produselor din paine alba, delicat, fin si usor dulceag incanta pe toata lumea. Am uitat de vreo doua generatii care e gustul graului, cel al bobului intreg, caci are un gust de tarata amestecat cu un iz de nuca de la uleiurile esentiale. Pacat, caci ar fi cazul sa ne reorientam si sa ne aducem aminte gustul painii adevarate.
Si acesta nu e finalul, caci toata faina “de raft”, fie ea alba sau de alta culoare, este de fapt un mix de ingrediente. Faina integrala este faina alba aditivata cu tarate, colorant, etc. In plus avem adaugati agenti de crestere, emulgatori si alte asemenea “prafuri” care garanteaza gospodinei ca faina va creste, se va “impufosa” aluatul, cozonacul...
Plecand de la buna si banala paine pervertita de tehnologie si de mecanismele societatii de consum s-a ajuns a se blama o intreaga categorie de alimente – carbohidratii. Intra aici toate fainoasele (ce e facut din faina), zaharul, dar si cerealele integrale (tot bobul), leguminoasele (fasolea, lintea, nautul, mazarea, etc), legumele cum sunt morcovul, cartoful, cartoful dulce sau dovleacul placintar.
De fapt, nu carbohidratii sunt problema noastra, ci prelucrarea lor. Si, daca nutritionistii indeamna sa scoatem painea si fainoasele golite de fibre din alimentatie, nu inseamna ca trebuie sa eliminam toata categoria carbohidratilor. Pentru ca au si ei un rol esential. Carbohidratii complecsi sunt minunati. Inlocuiti painea, pastele, patiseria si dulciurile cu boabe de cereale fierte (asa cum asiaticii mananca orezul pe post de paine, de ce nu am manca si noi grau, arpacas, hrisca, mei, orz, ovaz, secara, porumb, orez, toate integrale si fierte de noi acasa?), cu fasole, linte, naut, cu alune, nuci si seminte crude, cu legume crude.
Toate produsele din punga de pe raft sunt de aceeasi teapa. Ca e faina alba sau integrala, ca e malai... Ne pacalim ca ne facem noi painea acasa, dar folosim acelasi premix ca la fabrica. La fel cum puii de tara sunt hraniti cu premixuri de la avicola. Singura diferenta e ca aia de curte nu stau inchisi si mai prind cate o rama. La fel si painea noastra de casa cu faina “de raft”, poate ca are niste conservanti in minus. Atat.
Asa ca solutia este sa ne schimbam comportamentul. Stiu ca pare complicat si ciudat sa incep sa-mi fierb cerealele ca sa inlocuiesc painea, dar daca imi doresc sa traiesc mai sanatos si copiii mei sa fie mai feriti de bolile secolului, macar pot sa incerc. Incepand cu o zi pe saptamana fara faina de raft. Apoi sa trec la doua si tot asa. Sa evitam faina si zaharul. Cat se poate!
Nota: Articolul ne-a fost oferit de Camelia Hoinarescu, specialist in Nutritie, membru al Ordinului Practicienilor de Medicina Complementara din Romania, maestru in arta culinara, cu o experienta de peste 10 ani in industria alimentara. Pe Camelia o gasiti si pe blogul ei, Dietator.ro.
Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!
![[del.icio.us]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/delicious.png)
![[Digg]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/digg.png)
![[StumbleUpon]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/stumbleupon.png)
![[Twitter]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/twitter.png)
2 Comentarii
Impresionata...
Impresionata...