Placinta cu branza

Sambata dupa-amiaza, ai mei m-au rugat sa fac ceva dulce. Nu am apucat sa intreb ce vor, pentru ca a venit repede si cererea explicita: placinta cu branza. Am evaluat repede ceea ce se afla in frigider si in camara si le-am promis ca placinta cu branza vor avea. Problema s-a complicat cand au venit cu o completare: cu aluat moale si pufos, te rugam!

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

Aluat moale si pufos, care va sa zica. Bine, aluat pufos sa fie. Exista un aluat pe care il stiu de cand ma stiu, si care este o minunatie. Il folosesc la tarte, la placinta. Am facut si biscutit cu aceeasi reteta. Singura variatie: cantitatea de faina. Cum il incercasem in cateva zeci de combinatii, m-am gandit ca nu o sa am probleme sa indeplinesc cerinta, folosin respectivul aluat, dar modificand (iar), catitatea de faina necesara.

Deci: sase oua, 12 linguri de zahar, 12 linguri cu ulei, mirodenii, o lingurita rasa de praf de copt, si faina cat cuprinde. Am batut ouale cu zaharul, am pus uleiul incet, mirodeniile si doar 20 de linguri de faina (adica vreo 500 de grame). Reteta clasica cere 400 de grame de faina pentru doua oua (plus 6 linguri de zahar/6 linguri cu ulei) - spune reteta de baza si, dupa cum se vede, cantitatile sunt foarte usor de multiplicat sau redus, ca sa rezulte un aluat care se poate intinde cu sucitorul, pentru o foaie de placinta clasica. Daca vrei ca aluatul sa curga este suficient sa pui trei linguri de faina pentru fiecare ou. Aluatul se coace perfect, creste frumos si este foarte pufos, cu o cantitate minima de faina si poate fi turnat cu usurinta. Eu am ales calea de mijloc, pentru ca era o prajitura cu branza la mijloc si nu am vrut ca straturile sa se amestece.

Pregatesc branza de vaci, pun multe, foarte multe stafide, pe care le las la inmuiat in apa calduta cu putina esenta de rom. Pun si coaja de lamaie. Pregatesc tava pentru copt, si ma bucur ca o sa termin repede cu placinta pufoasa. Pun o parte din aluat in tava, il uniformizez cu lingura infainata, pun barnza si ma opresc. Brusc, imi dau seama ca am o problema. Cum intind restul de aluat peste branza? Este prea gros ca sa-l pot turna peste stratul de branza, prea moale pentru a intinde o foaie, lipicios si imposibil de intins.

Ma gandesc ca siguranta de sine si experientele anterioare nu sunt deloc utile in bucatarie. Ba chiar din contra. Prea multa incredere in abilitatile tale, te pot duce la esecuri. Sunt adeptul inventiilor in bucatarie, dar urasc sa-mi asum esecurile! Cum rezolv problema? Prima varianta: pun faina in aluatul ramas si intind foaie, dar adio placinta pufoasa. Si nu aveam chef de ironiile celor care au vrut placinta cu branza.... pufoasa. Pun faina si dau aluatul prin razatoare? Nu. Si in fine ideea salvatoare. Geniala as spune, cu riscul ca ma laud de una singura: pun aluatul ramas in saculetul pentru ornat si asez aluatul, peste branza. Ideea este perfecta, iar rezultatul final pe masura. Am facut placinta cu branza promisa.

Pe langa placinta cu branza pufoasa asa cum a fost ceruta, concluzia este ca putina imaginatie face bine in bucatarie!