Imi place, cand si cand, sa studiez la limita semioticii ce se intampla in lumea din jurul meu. Iar cum pasiunea mea este slabitul am decis de cateva ori sa trec subiectul prin ochiul critic-profesional. Daca tii minte, am vorbit la un moment dat despre reclamele online de slabit, cum slabitul meu e ca PR-ul, marketingul din spatele produselor de slabit. Slabitul are bad PR dar toata lumea il vrea.
Pornesc de la premiza ca viata este un drum personal spre fericire, asa cum zicea si Andreea Vasile recent in interviul acordat Dietetik. Cred ca si ei i-a fost mare inspiratie Logan in clipul lui de pe TED. Si piramida lui Maslow ne da o versiune simplificata a ceea ce ne trebuie pentru a atinge fericirea.
Viata de zi cu zi este o supravietuire, iar intreaga tehnologie si nivelul de informatii available in vremurile astea postmoderne ne ofera din ce in ce mai usor calea spre o fericire, daca alegem s-o cautam. Traim intr-o societate capitalista, totul ni se vinde, iar acel tot are forma fericirii. Open happiness, zice un brand de sucuri. Restaurantul fast food te invita la o masa cu prietenii. Craciunul, una dintre sarbatorile cele mai scumpe ale anului, ti se vinde ca o sarbatoare a familiei.
Cred ca trebuie sa gasim o fericire proprie, care sa contina poate si cateva dintre cele ce ni se vand zi de zi, dar nu pe toate..si mai ales sa avem dorinta de auto-educare cat sa invatam ce ne face cu adevarat bine. Si apoi sa gasim puterea sa ignoram restul stimulilor societatii – de ex. cum ar trebui sa arate corpul nostru. Eu una, when the going gets tough, ma consolez cu gandul ca anxietatile si fricile moderne sunt doar pretul pe care trebuie sa-l platim si ca nu exista o societate perfecta. Au existat vremuri (mult) mai rele.
Revenind la imaginile publicitare, ele ne invata, de mici, ca in lumea aia viata perfecta este traita de niste oameni perfecti. Retinem ca trebuie sa fim slabi, dar sa mancam fast food; cu dantura perfecta, dar sa nu avem probleme sa bem apa cu zahar si colorant; familia intreaga si fericita, reunita in jurul mesei, ca ce altceva sa faca; cu prietenii bati barurile, ca de aia exista, nu? Alte activitati nu avem? Eventual unele outdoor si diferite de statul la masa – si care sa nu coste?
Din perspectiva TeaSlabeste si al unui om care se vrea, cand si cand, anti-sistem, m-am uitat si la pozele care ilustreaza oameni la dieta si m-am deprimat in secunda doi. Take a look la un simplu google search. Cum sa isi doreasca cineva sa slabeasca, sa se treaca intr-un calvar ilustrat asa? Si-asa am invatat si despre reversul medaliei. Daca nu esti ca in reclama, o sa te simti a loser.
Abia cand a aparut curentul raw am auzit primele pareri despre cum mancarea poate sa face bine, poate vindeca, dar incep sa ma plictisesc si de gandul asta. Mai ales ca imi dau seama ca alimentatia nu trebuie sa fie 100% curata pentru ca eu sa fiu 100% sanatoasa, ci ajunge sa imi propun sa mananc de cele mai multe ori natural – se pare ca, indiferent de greutate, in momentul in care ajungi sa mananci relativ bine (nu neaparat de dieta) si sa faci niste sport, poti sta linistit(a). Si sa te concentrezi pe alte lucruri care ar trebui sa-ti aduca fericirea, unele care sa te ridice de la masa si sa te scoata din bucatarie, atat cat poti sa le inghesui in programul tau de om modern. Ca despre asta e vorba in (orice) propozitie 
Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!
![[del.icio.us]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/delicious.png)
![[Digg]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/digg.png)
![[StumbleUpon]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/stumbleupon.png)
![[Twitter]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/twitter.png)
