Am avut o zi nasoala inainte sa ma cantaresc. O zi de mixed feelings, de la “as fi vrut totusi sa slabesc”, “ce-o sa creada lumea”, “I really don’t care” si toate in between; ganduri la limita bulimiei si anxietate cat sa-mi faca inima s-o ia razna. Noroc ca I know better, am trecut deja de nenumarate ori prin asta si deja trece din ce in ce mai repede.
Recunosc, astea-s momentele in care ma ingrijorez daca TeaSlabeste imi face bine. Fizic, sure – chiar mi-e mai bine
cu 16 kg mai slaba,
n-am mai avut 100 kg de multi ani, ma misc mai usor datorita salii, ma simt mai bine – ba chiar vinovat de bine – in corpul meu. Psihic nu-s tocmai ok. Incep prin povesti de tipul “intru intr-o incapere cu mancare and I lose it”. Imi vine sa plang de furie, vreau tot ce e in jur, nu-mi ofer / iau si nu ma satur si ma invinovatesc. I wish it wasn’t this way pentru ca nu stiu cum s-o dreg. Nicio prajitura din lume nu va compensa toate poftele pe care nu mi le-am satisfacut anul asta. Oh, si corpul stie sa ceara (si sa depuna), with a vengence!
Traiesc fiecare moment cu frica – daca ma ingras la loc, daca pun dublu, daca o sa trebuiasca sa tin dieta toata viata? And might I remind you ca eu NU am urmat o dieta stricta, am mici traume, dar nu-s nici pe departe cum eram atunci cand ma duceam la nutritionist si ma infometam ca sa ma ingras dublu intr-un an (sweet yo-yo, happened to me twice, de atunci nu mai respect profesia si practicile).
Citesc mult in perioada asta tocmai ca sa uit de “foamea” acumulata pana miercuri, cand voi ajunge la terapie. Ma bucur ca I ask for help, e lucrul pe care ti-l zic si tie, mai ales pentru momentele de panica – you are NEVER alone! Si nu ar trebui sa fie greu sa ceri ajutorul, beneficiile nu se compara cu “sacrificiul”, chiar daca orgoliul zice altceva. Oamenii au si-o parte buna (desi nu pare), profita cand e nevoie.
.jpg)
Citesc atat Levi-Strauss si alti antropologi gastro-culturali, cat si noua mea descoperire de care “ma tem” ca n-ai sa scapi prea curand, the Fat Nutritionist. Nu am terminat niciuna dintre aceste resurse, asa ca ma pastrez pentru o postare viitoare. Ce-am aflat insa? Pai, de la filosofi/sociologi, ce naiba or fi, ca food culture e atat de complexa incat toate instinctele noastre “innascute” (de tipul, mancare pentru oameni bogati/slabi, mancare pentru femei/barbati, wonderfoods) sunt aici cu mult timp inaintea noastra ca indivizi, noi doar ne mulam pe niste clisee – de exemplu, citesc acum despre mancarea recomandata de Biblie, hell yeah! Articolele sunt de prin anii 60-70, so some things just never change!
Atata timp cat ma simt ok cu mine (si analizele mi-s ok) si mananc ce-mi place si fac sport cum imi place, there is no reason to diet. Mai ales daca fac atatea obsesii de care nu stiu efectiv cum o sa scap si daca o sa scap. Si nu vreau nici eu sa-mi petrec tineretea calculand calorii, salivand la tot felul de prostii doar pentru ca nu am voie, nu pentru ca stiu ca nu-mi fac bine, stricandu-mi articulatiile doar pentru ca o sa slabesc mai bine daca stau la sala 2h/zi in loc de 30 mins. Nu vreau sa ma fortez, pentru ca am facut-o deja de cateva ori si asa am ajuns la 116 kg, iar total control nu functioneaza a la longue, sorry.
Ce functioneaza: self love, self caring (in timp rasfatul n-o sa mai fie cioco, ci masaj si excursii), mancare sanatoasa, sport cu prieteni, informare constanta, laughing a lot.. being happy, I guess.
Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti gasi pe blogul ei si pe conturile de Facebook si twitter.
Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!
![[del.icio.us]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/delicious.png)
![[Digg]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/digg.png)
![[StumbleUpon]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/stumbleupon.png)
![[Twitter]](https://www.dietetik.ro/bookmarkify/twitter.png)
