Despre fund

Imi amintesc ca aveam o astfel de ustensila in casa bunicilor, pe care o carase bunica mea din Targu Frumos la Bucuresti, prin anii '40. In continuare fundul acela este functional, insa e cumva sub sechestru, facand obiectul unei dispute legate de succesiune. Pai nu? E mare lucru sa gasesti un fund decent in zilele noastre. Eu n-am avut parte, printre fundurile de lemn achizitionate, de vreunul care sa reziste atacurilor timpului. Si m-am intrebat: oare de ce nu au si generatiile de dupa razboi parte de funduri care nu cedeaza asa usor? Om vrea si noi un fund care nu se lasa : -).

Esti pe dietetik.ro, locul in care afli cum sa traiesti sanatos si ce diete ti se potrivesc!

Trecand acum catva timp prin piata, o intreb pe batranica care vindea funduri: Mamaie, de ce fundurile vechi sunt marfa care rezista peste secole, iar cele noi te lasa dupa doua luni?

Si batranica raspunde: "Maica, pai inainte, cand vindeai doua-trei funduri iti ajungea sa dai mancare trei zile la copii. Asa ca merita sa bagi lemn din ala bun, sa stai doua zile sa prelucrezi fundul, sa-l tii in solutie?

Acum, cand nu mai faci nimic cu banii, mai merita sa bagi atata munca in fund?"

Corect, mi-am spus. Dar pentru ca sunt nostalgica, insist sa raman in cautarea unui fundului de lemn, nemuritor, recomandandu-va insa sa apelati cu incredere la melamina.